Vă puteți gândi la un zâmbet ca semnal universal al fericirii, dar un nou studiu constată că felul în care diferite țări din întreaga lume percep expresii faciale nu este atât de alb și negru. În studiu, 15 persoane de origine chineză și 15 locuitori caucazieni în Glasgow, Londra, s-au arătat chipuri generate de calculator care au fost modificate pentru a sugera expresia. Participanților li sa cerut să eticheteze fiecare față ca fiind fericită, tristă, surprinsă, teamă, dezgustată sau supărată.
Surprinzător, răspunsurile au variat. În timp ce participanții chinezi se uita la ochi pentru a descifra expresia, caucazienii occidentali s-au concentrat asupra sprancenelor și gurii. Diferența de interpretare a fost observată pe parcursul expresiilor faciale, însă percepția de frică și dezgust a fost deosebit de diferită între cele două grupuri.
"Am efectuat acest studiu pentru a examina în mod obiectiv diferențele culturale în semnalele de expresie facială, după cum un studiu anterior al nostru [Jack et al., 2009] a arătat că grupurile din Asia de Est nu recunosc expresii faciale pe scară largă considerate universale", spune cercetătorul principal Rachael E. Jack, PhD, de la Institutul de Neuroștiințe și Psihologie de la Universitatea din Glasgow, Marea Britanie.
Înțelegerea modului în care grupurile culturale percep expresiile în mod diferit ar putea duce la o comunicare mai eficientă într-o lume tot mai globalizată, adaugă Jack.
Constatările zburau în fața tezei de doctorat pe tema "Expresia emoțiilor la om și animale" a lui Darwin (1898) - care argumentează că expresiile faciale sunt legate cu tărie ca o trăsătură evolutivă recunoscută de toate speciile, indiferent de cultură sau origine.
Alte cercetări din ultima vreme oferă mai multe dovezi că recunoașterea expresiei facială este o abilitate învățată și nu instinctuală.
Într-un alt studiu care a avut, de asemenea, participanții să eticheteze o față la fel de fericită, furioasă sau tristă, cercetătorii au intervievat în jur de 80 de studenți japonezi și americani și au inclus patru persoane în fundalul imaginii.
In timp ce 70 la suta din Asia de Est a spus ca raspunsul lor a fost influentat de expresii de fete in multimea de fundal, aproximativ acelasi procent din occidentali au spus ca nu au considerat grupul in decizia lor despre individ - un model pe care cercetatorul-sef ar putea fi conectat la accentul occidental al individului, iar orientarea spre Est pentru întreaga societate ca una.
COLUMN: Puterea zâmbetelor de Art Markman, Ph.D.
"Persoanele crescute în tradiția nord-americană consideră adesea că este ușor să izoleze o persoană din [împrejurimile] lor", spune vedeta de studiu Takahiko Masuda, profesor de psihologie la Universitatea din Alberta. "Asialienii din Orient par să aibă un model mai holistic de atenție, percepând oamenii în ceea ce privește relațiile cu ceilalți".
Japonezii au chiar o expresie comună pentru acest tip de percepție: "kuuki wo yomu", care se traduce în "citirea aerului". Cu alte cuvinte, trebuie să evaluați modul în care mediul complet influențează o anumită situație înainte de a trage o concluzie .
Diferența percepută în expresiile faciale a atins chiar vârsta fără fir, cu un alt studiu condus de Masuda, care dezvăluie emoticani folosiți în e-mailuri, mesaje text și discuții, de asemenea, diferă între țările est și vest. de caractere pentru ochi, în timp ce americanii au schimbat direcția gurii. De exemplu, (^^^ și (;;) indică fericirea și tristețea pentru japonezi, în timp ce
